DINCOLO DE TIPARE

Cam așa azi ))))

))))

1. Durerea stagnării ajunge întotdeauna să fie mai puternică decât frica de schimbare. Nu vei ieși din loc până când situația actuală nu va deveni insuportabilă. Mlaștina confortabilă pare mai sigură, până când începe să te înghită. 2. Creșterea presupune inevitabil trierea oamenilor din jurul tău. Cei legați de vechile tipare pe care le aveați împreună nu vor putea merge alături de tine în etapa următoare. Va trebui să accepți singurătatea, temporară sau permanentă, fără să încerci să-i păstrezi cu forța pe cei care te trag înapoi. 3. Renunțarea la rolul de salvator. Nimeni nu va veni să parcurgă acest drum în locul tău. Mentorii și partenerii îți pot oferi instrumente, însă mersul pe muchia propriei transformări și luarea deciziilor vor rămâne responsabilitatea ta. 4. Acceptarea propriilor imperfecțiuni. La începutul unui drum nou vei greși. Va trebui să renunți la perfecționismul care îți paralizează orice încercare și să accepți cu calm statutul de începător, fără rușine pentru greșelile tale. 5. Renunțarea la iluziile neîmplinite. Schimbările profunde presupun să accepți că trecutul nu mai poate fi altfel. Încetezi să mai aștepți scuze pe care probabil nu le vei primi niciodată și închizi acel capitol. 6. Asumarea responsabilității pentru propriile reacții. Lumea nu este obligată să se adapteze traumelor tale. Ceea ce te rănește în comportamentul celorlalți indică, înainte de toate, propriile dureri neprocesate, nu neapărat intențiile lor rele. 7. Acțiunea este mai importantă decât revelațiile nesfârșite. Conștientizările frumoase, fără pași concreți, nu schimbă conexiunile neuronale. Psihicul se transformă doar prin experiențe comportamentale noi, nu prin concluzii teoretice. 8. Dacă îți este frică și ești neliniștit înainte de a face un pas, probabil te îndrepți în direcția potrivită. Liniștea cu care ești obișnuit se dovedește adesea a fi doar un simptom al stagnării. 9. Renunțarea la iluzia unei linii de sosire. Maturizarea personală nu are un punct final. Nu este un vârf pe care te poți odihni pentru totdeauna, ci un proces continuu de adaptare la propria dezvoltare, care devine tot mai complexă. Abonează-te la „DINCOLO DE TIPARE”; aici învățăm să construim relații sănătoase.

Voi cum Pe aici? Neața . Watch dog bulldog

Când un avocat lovește un copil cu autism, cine mai apăra dreptatea? Am mediatizat acest caz pe 8 august. Un copil din spectru autist a fost lovit în plină stradă de un bărbat. Astăzi acest copil are nevoie de noi pentru ca adevărul să fie auzit! Pe 8 august, în jurul orei 11:32, pe strada Vlaicu Pârcălab, mai sus de Primărie, un copil de doar 11 ani, aflat în spectrul autist, ar fi fost lovit de un șofer care a coborât dintr-un autoturism și apoi ar fi părăsit locul incidentului. Copilul nu a făcut nimic care să justifice violența. Un copil autist poate reacționa diferit atunci când este speriat, dezorientat sau copleșit. Poate face zgomote, gesturi, poate deveni agitat sau poate avea o criză. În astfel de momente are nevoie de înțelegere, răbdare și protecție — nu de lovituri, frică și abandon. Persoana suspectată a fost reținută și, potrivit informațiilor pe care le avem, își recunoaște doar parțial fapta și nu își asumă integral responsabilitatea. Este cu atât mai greu de înțeles cu cât este AVOCAT, un om care cunoaște legea și ar trebui să știe ce înseamnă responsabilitatea. Se confirmă prin probele de mai jos, că a lovit un copil și apoi a plecat de la locul incidentului, este un gest profund lipsit de omenie și de asumare. După cele întâmplate, copilul a devenit extrem de agitat, nu a mai putut dormi, iar comportamentul său a devenit greu de controlat. Fotografiile realizate după incident arată în mod vizibil starea în care a ajuns, iar concluziile medicale de la spital consemnează evaluarea și îngrijirile acordate copilului. Mama copilului a privit neputincioasă de la distanță și a trăit una dintre cele mai dureroase experiențe pe care le poate îndura un părinte: să-și vadă copilul lovit, speriat și afectat, fără să poată ajunge imediat la el. Facem un apel către martora care se afla la fața locului. Dacă ați văzut incidentul sau dețineți orice informație, fotografie ori filmare, vă rugăm să ne contactați sau să luați legătura cu Poliția. Mărturia dumneavoastră poate ajuta la aflarea adevărului și la stabilirea responsabilității. Nu cerem răzbunare. Cerem adevăr, dreptate și asumare. Un copil cu autism nu trebuie pedepsit pentru felul în care reacționează. Trebuie protejat și înțeles. Vă rugăm să distribuiți acest mesaj pentru ca martora să ne poată contacta și pentru ca acest caz să nu fie uitat. Astăzi este copilul acestei mame. Mâine poate fi copilul oricărui din noi. Vă rog să distribuiți acest apel pt ca martora sa ne poată contacta și pentru ca acest caz să nu fie trecut cu vederea.

Шутим в выходные🤣

Eticheta „depresie” devine adesea un paravan salvator. Ne este mai ușor să punem apatia pe seama biochimiei decât să recunoaștem că pur și simplu am obosit, ne-am pierdut direcția și am încetat să mai facem ceva. Epuizarea nu apare din cauza lenei, ci în urma unei tensiuni prelungite, fără odihnă adecvată. Trăiești într-un regim cronic de „trebuie”, ignorând semnalele fiziologice. Sistemul nervos încearcă să se adapteze și trece în modul de economisire a energiei pentru a supraviețui. Nu are nevoie de diagnostice complicate, ci de somn profund, perioade de liniște și de un refuz ferm al lucrurilor inutile. Când rutina cenușie îți înghite zilele, focul interior dispare inevitabil. Mergi la un loc de muncă pe care nu-l iubești, menții relații formale și îți îndeplinești conștiincios rolurile sociale. Nu este o patologie clinică, ci un vid existențial. Psihicul își oprește pur și simplu emoțiile, pentru că nu mai are unde să le investească. Sensul nu este găsit la întâmplare; el este construit de fiecare dintre noi. Cât timp aștepți pasiv să apară de la sine, vei simți un gol apăsător. Principala iluzie a omului modern este să aștepte inspirația specială pentru a se urni, în sfârșit, din loc. Însă fiziologia de bază funcționează astfel: energia apare în timpul acțiunii, nu înaintea ei. Stagnarea totală generează o tristețe apăsătoare. Cu cât stai mai mult întins pe canapea, derulând scenarii sumbre, cu atât corpul devine mai greu. Ieșirea dintr-o asemenea stare nu se află în analiza nesfârșită a propriei persoane, ci în pași mici: să faci un lucru mărunt, să întrerupi intenționat rutina obișnuită sau pur și simplu să ieși afară. Înainte de a-ți pune un diagnostic clinic grav, evaluează-ți lucid și obiectiv stilul de viață actual. Câtă odihnă autentică și profundă există în el? În ce măsură obiectivele pe care le declari corespund dorințelor tale reale? Când ai făcut ultima dată ceva doar pentru că ți-ai dorit? Recâștigă controlul asupra propriei vieți și încetează să te mai ascunzi în spatele termenilor medicali. Abonează-te la „DINCOLO DE TIPARE”; aici învățăm să construim relații sănătoase.

Neața

Пятница, шутим?

Mai întâi apare înțepătura. Un cuvânt tăios, un ton disprețuitor sau o rugăminte ignorată. În tine se aprinde imediat un val fierbinte, ți se taie respirația și ți se strânge stomacul. Este reacția firească a psihicului atunci când cineva îți încalcă limitele. Însă, în loc să-și recunoască propriul comportament, persoana respectivă întoarce imediat situația împotriva ta. Îți privește reacția cu uimire sau dezaprobare și susține că problema este chiar felul tău „inadecvat” de a răspunde. Aceasta este capcana clasică prin care cauza și efectul sunt inversate. Ești provocată, iar apoi ești învinovățită pentru că nu ai reușit să rămâi o statuie de gheață. Ți se induce ideea că furia, lacrimile sau răspunsul tău tăios reprezintă adevărata ofensă, nu comportamentul care le-a provocat. Ajungi să te justifici pentru durerea ta și să-ți ceri scuze pentru tonul vocii, în timp ce încălcarea inițială a limitelor tale rămâne în umbră, ca și cum nici nu ar fi existat. Cu timpul, acest tipar îți erodează stima de sine din interior. Te surprinzi analizându-ți constant emoțiile, întrebându-te dacă sunt „corecte” sau nu. Teama de a nu părea prea sensibilă te face să-ți reprimi protestul firesc, să zâmbești în ciuda tensiunii și să accepți ideea că, într-adevăr, exagerezi totul. Îți asumi vina pentru grosolănia celuilalt și ajungi să crezi că, dacă te-ai fi comportat altfel, nu ți s-ar fi vorbit în acest fel. Când înțelegi acest mecanism, îți recapeți echilibrul. Reacția ta nu este un defect de caracter, ci un semnal sănătos că ai fost tratată nedrept. Într-o astfel de situație, furia are un rol de protecție: trasează limitele a ceea ce este acceptabil. Dacă cineva încearcă din nou să te transforme în vinovata conflictului doar pentru că ai reacționat la lipsa lui de respect, este suficient să numești lucrurile exact așa cum sunt. Nu ești responsabilă pentru obrăznicia interlocutorului. Ești responsabilă doar pentru felul în care alegi să-ți aperi limitele. Urmărește „Dincolo de tipare”; aici învățăm să construim relații sănătoase.

Утречко вам доброе

Ieri am avut câteva zeci de ochi curioși , care m au privit cu atenție și au învățat despre gestionarea emoțiilor în momente dificile cum ar fi scena, un examen complex, sau alte situații unde e nevoie de control emoțional. Sammer Music Camp este o academie de vară pentru muzicieni ,cu profil academic clasic. Directorul artistic Pavel Efremov a hotărât să aducă și să împărtășească din experiența internațională în formarea profesionistă a tinerilor muzicieni! Cursurile presupun master clasuri cu profesori cu cariere internaționale care aduc un raport în dezvoltarea muzicienilor. Pe lângă cursurile cu profesorii, studenții academiei mai au diferite workshopuri despre marcheting, metode de creștere în carieră, discuții cu diferite personalități din domeniul culturii și nu doar. În ansamblul scopul și principiile academiei au la bază educație prin cultură egal viitor! Iar investiția în noua generație este cea mai de preț.