Ortodoxia

Recomandare de carte Această carte este o perlă a tradiției patristice ortodoxe. A medita la învățăturile Avvei Dorotei înseamnă a te așeza sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc înțelept. Îndrumările sale sunt iscusite și ating ținta, inima cititorului însetat de sfat pentru mântuire, dar nu lasă în urmă nici o rană care să nu fie în cele din urmă benefică, pentru că bunătatea lui profundă și dragostea pentru Hristos oferă balsamul mult căutat. Învățăturile Avvei Dorotei fac parte din înțelepciunea fundamentală a Părinților Bisericii și sunt la fel de relevante astăzi, cum au fost la vremea în care au fost scrise. O lectură pentru toți cei aflați pe calea spre Hristos, indiferent de treapta pe care ne aflăm. @cautamantuirea

Sfântul Cuvios Dorotei din Gaza Sfântul Dorotei din Gaza, cunoscut ca avva Dorotei în „Filocalie”, a fost monah și stareț care a viețuit în veacul al VI-lea în Palestina. Pomenirea sa în Biserica Ortodoxă se face în ziua de 13 august în tradiția greacă și românească și la 5 iunie în tradiția slavă. Acesta s-a născut în Antiohia într-o familie creștină înstărită, primind o bună educație, atât în dreapta credință, cât și în științele lumii acesteia. Lepădând din tinerețe lumea, sfântul părinte intră în mănăstirea avvei Serida de lângă Gaza, fiind rânduit sub ascultarea bătrânilor Varsanufie și Ioan cărora le încredința gândurile prin scrisori sau întâlniri. După ce săvârși diferite ascultări în mănăstire precum păzirea porții sau primirea de oaspeți, cuviosul Dorotei deveni mai apoi slujitorul avvei Ioan Proorocul. Întrucât sfântul Dorotei avea și cunoștințe de medicină, avva Serida îi încredință îngrijirea de bolnița mănăstirii care fu ridicată din darurile bogate ale fratelui său după trup. Cu trecerea anilor, devenind monah încercat, sfântului părinte i se încredință formarea duhovnicească a tânărului Dositei care ajunse la desăvârșire înainte de a-și da duhul în mâinile Domnului. După plecarea la cele de Sus a avvei Ioan Proorocul și a avvei Serida, starețul mănăstirii, iar sfântul Varsanufie se zăvorâse cu totul, încât nu mai putea fi văzut și nu i se mai putea cere sfat, sfântul Dorotei întemeie o nouă mănăstire în Cezareea Palestinei, între Gaza și Mariuma. Aici își călăuzi ucenicii după îndemnurile primite de la părinții săi duhovnicești, sfinții Varsanufie și Ioan, cu delicatețe, discernământ și dragoste, stăruind asupra lepădării voii proprii și pe smerenie, mai mult decât pe ostenelile trupești. Ucenicii săi adunară învățăturile sale duhovnicești într-o carte care cu timpul deveni una din lucrările fundamentale pentru viața monahală ortodoxă. Scrierile sale fac parte din „Filocalie” și sunt singura mărturie concretă rămasă peste veacuri de la sfântul Dorotei, căci nu se cunoaște cu exactitate când a trecut la cele veșnice, unde a fost înmormântat și unde se află cinstitele sale moaște. @cautamantuirea

„Stăpînă, Maica iubitorului de oameni Dumnezeu, frânge inima mea şi o smereşte pe dânsa, şi umple ochii mei de lacrimi duhovniceşti, şi luminează-i pe dânşii cu lumina solirilor tale, ca să nu adorm întru moarte! Stropeşte-mă cu isopul milei tale şi curăţeşte-mă pe mine!” Sfântul Efrem Sirul

Icoana din Minsk a PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu a fost adusă de Sfântul Vladimir, cneaz de Korsun și așezată în Catedrala Adormirii Fecioarei Maria (sfințirea Bisericii din 996 este sărbătorită pe 12 Mai). În anul 1500, în timpul ocupării Kievului de către Khan Mengli Giray, un tătar a dezbrăcat Icoana de îmbrăcăminte și podoabe, după care a aruncat-o în Râul Nipru. După o vreme, aceasta a fost găsită plutind în Râul Svislocha, lângă Minsk. Înconjurată de o lumină extraordinară, Icoana a fost adusă la mal și dusă la Biserica Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe proprietatea domeniului prinților de Minsk. Aceasta a avut loc pe 13 August 1500. Icoana Maicii Domnului din Minsk a fost dusă la Mănăstirea Greco-Catolică „Sfântul Duh” în 1616 și a fost returnată ortodocșilor în 1839. Biserica Mănăstirii „Sfântului Duh” a devenit Catedrală Ortodoxă și a fost închinată Sfinților Petru și Pavel. În fiecare Vineri se citeşte un Acatist în fața Sfintei Icoane și multe Minuni se săvârșesc în acest loc. Icoana Maicii Domnului din Minsk este de tip „Hodighitria” și are peste 4 metri și jumătate înălțime și 3 metri lățime.

Această Icoană a Maicii Domnului și-a primit numele „a pătimirilor”, deoarece pe fiecare parte a Maicii Domnului se află câte un Înger ținând în mână uneltele Pătimirilor Domnului: Crucea, Sulița și Buretele. Se spune că era o femeie evlavioasă, Ecaterina, care a început să aibă accese de nebunie după căsătorie. A fugit în pădure și a avut tentative de suicid de mai multe ori. Într-un moment de luciditate ea s-a rugat Maicii Domnului și i-a promis că, dacă o va vindeca, va intra în Mânăstire. După recuperarea sănătății, ea și-a amintit de promisiunea făcută, dar după mai mult timp. Timorată și profund tulburată, a căzut la pat. De 3 ori Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat poruncind bolnavei să meargă la Nijni-Novgorod și să cumpere Icoana Ei de la iconograful Grigorie. După ce a îndeplinit porunca, Ecaterina a primit vindecare. Din acel moment, la această Icoană au început să se săvârșească Minuni.

„Inima omului a fost creată de Domnul ca o imensă bijuterie, destul de mare încât să-L cuprindă pe Dumnezeu. De aceea, nimic din cele ale lumii nu ne poate mulţumi … De aceea, sufletul omului e însetat de nemărginire … Dorinţa inimii este să alerge spre Hristos, după măsura Căruia inima a fost alcătuită.” (Sfântul Nicolae Cabasila – „Despre viaţa în Hristos”) Pornind de la dorinţa inimii omului în general, ajungem la o Icoană a Maicii Domnului, cu inima străpunsă de săgeţi. Din această cauză, unii teologi au presupus că este o Icoană de influenţă catolică, unde este cunoscut cultul „inimii Maicii Domnului”. În realitate, Icoana este legată de profeţia bătrânului Simeon, consemnată de Sfântul Evanghelist Luca : „… şi prin sufletul tău va trece sabie” – Ev. Luca 2, 35. Profeţia se referea la momentul când Maica Domnului avea să cunoască suferinţa despărţirii de Fiul ei iubit, răstignit înaintea ochilor săi, pe Cruce. Icoana, mai puţin obişnuită, într-adevăr, este cunoscută sub numele de „Şapte Săgeţi”, „Profeţia lui Simeon” sau „Îmblânzirea inimilor împietrite”, fiind sărbătorită, conform sinaxarelor ruse, la 13 August şi în cursul săptămânii de după Duminica Tuturor Sfinţilor. În Icoană, Maica Domnului este prezentată singură, străpunsă de săgeţi : patru în partea stângă şi trei în cea dreaptă. În alte reprezentări, apar trei săgeţi în dreapta, trei în stânga şi una verticală, dedesuptul acestora. De aceea, anumiţi teologi consideră că există, de fapt, două Icoane diferite : una fiind „Şapte Săgeţi” şi alta „Îmblânzirea inimilor împietrite”, după modul dispunerii săgeţilor, ca unică referinţă. Alţii, dimpotrivă, indiferent de dispunerea acestora, le consideră aparţinând aceluiaşi tip de Icoană, cu acelaşi număr de săgeţi (7), care simbolizează maxima suferinţă. Deşi există numeroase Icoane ale Maicii Domnului „Şapte Săgeţi” şi copii ale lor, una dintre ele este mai cunoscută, prin minunile înfăptuite – Icoana care s-a arătat relativ recent – cea din Bisericuţa de lângă Vologda, Rusia. Icoana a fost amplasată în clopotniţa Bisericii de lângă râul Toşin, dar cu trecerea timpului, nu se ştie de ce, a fost întoarsă cu faţa în jos şi transformată în simplă … scândură. Dumnezeu nu a îngăduit mult timp o asemenea situaţie şi un om simplu din zonă (districtul Kandikov), care suferea de mai multe boli, a avut un vis prin care era îndemnat să caute Icoana din clopotniţă şi să se roage înaintea ei, căci se va vindeca. Omul, încrezător şi bucuros, a venit la locul indicat. Dar cei ce răspundeau de clopotniţă nu l-au luat în seamă şi nu i-au dat voie să caute nici o Icoană. Abia a treia oară când a venit cu mare rugăminte, acel bolnav a fost îngăduit în dorinţa sa, mai mult din milă. El a găsit Icoana, a curăţat-o, s-a închinat ei şi s-a vindecat. O lungă perioadă de timp aceasta nu s-a mai făcut remarcată prin minuni, până în anul 1830, când în Vologda a izbucnit o epidemie de holeră. Localnicii, deznădăjduiţi, au făcut procesiune cu Icoana „Şapte Săgeţi” şi în puţină vreme boala a încetat în oraş. Atunci s-a stabilit o zi de cinstire a Icoanei, care a fost recunoscută oficial ca fiind „Făcătoare de Minuni”. Au urmat alte vindecări, ale multora, iar la momente grele pentru popor, Icoana a plâns: spre exemplu, în ziua de 12 August 2000, când s-a distrus submarinul Kursk, dar şi la 11 Septembrie 2001, când au fost distruse Turnurile Gemene din New York. Şi copiile acestei Icoane sunt Făcătoare de Minuni. Icoana este cunoscută, prin urmare, ca ajutatoare în suferinţe şi dureri extrem de grele.