Ortodoxie ☦

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea din Mogoşoaia https://youtu.be/txge4bsExyk @Ortodoxie ☦

Paraclisul Preasfintei de Dumnezeu Născătoare și pururea Fecioarei Maria - Strana Mănăstirii Râmeț @Acatiste

Maică, Pururea Fecioară Maică, Pururea Fecioară Glasul meu la tine zboară Maica mea, o, Maica mea Ruga mea la tine pleacă Ruga mea la tine pleacă Să fii îndurătoare, Maică Maica mea, o, Maica mea Tu în cer să mă primești Tu în cer să mă primești Cu dulceţi să mă îngrijești Maica mea, o, Maica mea Și-n toată clipa cea grea Și-n toată clipa cea grea Tu să-mi fii scăparea mea Maica mea, o, Maica mea Când voi fi în călătorie Când voi fi în călătorie Maică Sfântă, fi-mi solie Maica mea, o, Maica mea Să nu lași în pașii mei Să nu lași în pașii mei Să umble oamenii răi Maica mea, o, Maica mea Ascultă a mea rugare Ascultă a mea rugare Cere pentru toți iertare Maica mea, Maica mea Fii dar Maică îndurătoare Fii dar Maică îndurătoare Pentru noi toți rugătoare Maica mea, o, Maica mea Noi pe tine te rugăm Noi pe tine te rugăm Și-n ajutor te chemăm Maica mea, o, Maica mea Și-n ajutor te chemăm Maica mea, o, Maica mea @Ortodoxie ☦

Mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi și zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă” (Mt. 17, 14-15). Dacă fiecare boală și slăbiciune a trupului pe care Mântuitorul a vindecat-o la vremea aceea ar reprezenta diferite simptome ale sufletului, paralizia i-ar simboliza pe cei neclintiți la suflet, ținându-l pe acesta zăcând nemișcat în trup. Cei orbi simbolizează trupește pe cei care nu pot vedea cele ale sufletului. Cei surzi simbolizează pe cei care nu vor să asculte cuvântul mântuirii. La fel e și starea lunaticului. Cei ce suferă de această boală sunt chinuiți de ea la anumite perioade de timp, în afara cărora, atunci când boala nu se arată, nu se deosebesc de oamenii sănătoși. Unele suflete crezute a fi sănătoase nu suferă de aceste simptome în mijlocul curăției sau a altor virtuți cu care se învrednicesc. Dar vine vremea când sunt chinuiți de un fel de epilepsie și atunci par că se zdruncină cu toată temelia și sunt biruiți de viclenii și de alte dorințe lumești. L-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece (Mt. 17, 16). Sfânta Scriptură arată că acest om avea o credință slabă: ● toate sunt cu putinţă celui ce crede (Mc. 9, 23) ● ajută necredinţei mele (Mc. 9, 24) ● să nu mai intri în el (Mc. 9, 25) ● de poţi (Mc. 9, 22). Dacă necredința sa a fost motivul pentru care diavolul nu a ieșit din băiat, de ce mai învinuiește pe ucenici? Pentru a le arăta că ei totdeauna pot tămădui pe cei bolnavi, chiar dacă nimeni nu-i aduce, având credință că se vor vindeca. Precum adeseori credința celui care a adus pe cel bolnav a fost suficientă pentru ca acesta să primească vindecare, chiar și de la slujitori mai mici ca însemnătate, tot așa, puterea slujitorului a fost adesea suficientă pentru a săvârși o minune, chiar dacă cei ce-l aduceau pe bolnav nu credeau că se va vindeca. Corneliu, împreună cu cei ai casei lui au adus asupra lor prin credință puterea Sfântului Duh, iar în timpul lui Elisei, când nimeni nu a crezut, un mort a fost înviat (2 Reg. 13, 21). Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine” (Mt. 17, 17). Domnul arată că în noi răutatea a intrat prin viclenia care este contrară firii noastre umane și care ne face îndărătnici. Iisus lasă pe băiat să se chinuiască, nu pentru a se lăuda (atunci când mulțimea s-a adunat, El a izgonit demonul), ci pentru tatăl băiatului, ca atunci când va vedea pe demon izgonit doar cu Cuvântul lui Hristos, măcar astfel, dacă într-un alt chip nu este cu putință, să ajungă să creadă în minunea ce era pe cale să se petreacă. Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela (Mt. 17, 18). El observă că nu victima care suferea, ci demonul trebuia să fie certat pe față. Certând indirect pe băiat, poate pentru aceasta a ieșit demonul fiindcă acesta își aflase sălaș în băiat din cauza păcatelor sale. Spunând pentru puţina voastră credinţă n-ați putut scoate afară pe demon, Hristos ne îndeamnă să ne rugăm, pentru că acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post (cf. Mc. 9, 29). Dacă un om trebuie să se roage ca să alunge demonul care se află într-un alt om, cu atât mai mult trebuie să se roage ca să izgonească beția sau necurăția care se află în el. Iisus le-a răspuns: „Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă” (Mt. 17, 20). Munții sunt puterile diavolilor, care-și au ființa în izvorul răutății și se adăpostesc în sufletele noastre. Când nu mai punem la îndoială nimic din Sfânta Scriptură, atunci credința noastră se aseamănă cu grăuntele de muștar. Oamenii cu credință care spun duhului mut și surd din lunatic mută-te de aici dincolo, vor fi ascultați. Selecție de comentarii patristice la Duminica vindecării lunaticului @Ortodoxie ☦

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț O, Cuvioase Părinte Ioane, viață cerească ai petrecut pe pământ, căci de la Sfântul Botez ai primit numele marelui prooroc Ilie, iar la primirea chipului îngeresc, Sfântului Ioan Botezătorul spre ocrotire ai fost încredințat. De aceea, ai urmat în viață pilda lor. Pentru viața ta sfântă din pustie, trecând din lumea cea deșartă, Domnul ți-a odihnit sufletul în strălucirea Raiului, iar trupului tău osârduitor i-a dăruit nestricăciunea, arătând întru tine slava numelui Său. Acestea avându-le în minte, noi, nevrednicii și păcătoșii, venim cu umilință și evlavie, rugându-te să nu ne treci cu vederea când alergăm la ajutorul tău. Sfinte Părinte Ioane, cel ce din pruncie ai fost orfan de părinți, ajută cu rugăciunile tale pe cei orfani, ca să găsească iubirea Părintelui ceresc; Cel ce ai fost frate și viețuitor în mănăstire, ajută-ne să viețuim, oriunde, ca frați întru Hristos; Cel ce ai făcut din dorul de pustie dor de cerul sfânt, ajută-ne cu rugăciunile tale să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate; Cel ce ai fost mult nevoitor, ajută pe cei ce se nevoiesc în dreapta credință să împlinească în viața lor poruncile lui Hristos; Cel ce ai fost fierbinte rugător către Dumnezeu, întărește rugăciunile și sporește râvna și evlavia noastră; Cel ce ai dorit a viețui în Țara Sfântă, ajută-ne ca, prin fapte bune, să sfințim locul în care trăim, chemând pururea pe Duhul Sfânt să sălășluiască întru noi; Cel ce ai coborât prin rugăciunile tale cerul în peșteră, roagă-L pe Hristos să încălzească și să lumineze cu iubirea Sa peștera inimilor noastre; Cel ce încă din lumea aceasta ai simțit bucuria și pacea vieții veșnice, roagă-L pe Tatăl Ceresc să ne dăruiască bucuria și pacea Împărăției Sale. Sfinte Părinte Ioane, păzește pe bătrâni în dreapta credință, pe tineri în viața curată și pe copii în iubire de Dumnezeu și de părinți. Ocrotește cu rugăciunile tale pe săraci și pe bolnavi, pe văduve și pe orfani, pe călători și pe cei robiți. Ferește țara noastră de primejdii și necazuri și roagă-te pentru întreg poporul binecredincios, ca împreună cu tine să preamărească, prin credință și fapte, pe Dumnezeu: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Amin.

Cum să te rogi atunci când te simți mort pe dinăuntru? https://youtu.be/YTXo37Cemrc @Ortodoxie ☦

Mănăstirea Sihla și peștera Sfintei Teodora https://youtu.be/9WzNS9JjhZY Viața Sfintei Teodora de la Sihla: https://t.me/VietileSfintilor/1323 Rugăciune către Sfânta Teodora: https://t.me/rugaciuni/871 @Ortodoxie ☦

În 6 august sărbătorim Schimbarea la Faţă sau Transfigurarea Domnului, cunoscută popular și ca „Obrejenie” ori „Pobrejenie”, cu semnificaţia de „probozire”, adică ocărâre sau certare a oamenilor neascultători. Mântuitorul, împreună cu trei dintre cei mai apropiați ucenici, Petru, Iacob si Ioan, au urcat pe muntele Tabor ca să se roage. Aici, apostolii au fost învăluiţi într-un nor de lumină, în timp ce Domnul nostru Iisus Hristos se ruga. Moleşiţi de somn, aceștia tresar la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. Imediat, au parte de un lucru şi mai neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stau de vorbă cu Hristos despre patima şi moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii proroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Schimbarea la față este descrisă de Evangheliile sinoptice la Matei 17: 1-9, Marcu 9: 2-8 şi Luca 9: 28-36. Sărbătoarea Schimbării la Față datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta Împărăteasă Elena ctitoreşte o biserică pe Muntele Tabor. Primele mențiuni ale acestei sărbători se regăsesc în cadrul unei serii de documente din prima jumătate a secolului al V-lea. https://t.me/Acatiste/144

Rugăciune către Sfânta Nona Sfântă Nona, mamă virtuoasă și sfântă! Ai primit cununa cea neveștejită a slavei cerești, dar și lauda credincioșilor, cinstirea și recunoștința lor, căci din familia ta Dumnezeu v-a înscris în rândurile sfinților pe tine, pe soțul tău și pe cei trei copii! Îți aducem cântări, laude și slavă pentru luptele tale minunate, pentru rugăciunile tale fierbinți, pentru viața și pilda ta cea sfântă pe care le-ai împlinit mai întâi prin harul lui Dumnezeu, arătând familia ca fiind locaș de sfințire. Cercetează-ne și pe noi și pe familiile noastre, Sfântă Nona, și adu pacea și evlavia de care aveam atâta lipsă! Apără tinerii căsătoriți de ispitele și mrejele lumii, ale diavolului și ale patimilor! Tot mai greu este să ducem viața de căsătorie, când a pierit respectul pentru taina cununiei, și sunt tot mai multe ispite să desfacă ceea ce Dumnezeu a unit. Ocrotește familiile tinere de dezbinarea de dinăuntru și cea din afară, dă-le înțelepciune și putere tinerilor să îți ducă crucea căsniciei, trimite-le binecuvântarea nașterii de prunci pe care să îi crească în credință și rugăciune. Potolește pornirile nefirești ale trupului și ale sufletului care strică curăția familiei. Ajută soții credincioși să îi aducă la Dumnezeu pe soții lor necredincioși. Dă răbdare femeilor neroditoare și nu le lăsa să cadă în deznădejde, să se roage necontenit pentru rodul pântecelui și să primească cu bucurie și împăcare Voia lui Dumnezeu. Roagă-te pentru noi, Sfântă Nona, să avem fapte bune și să trăim iubirea lui Hristos, ca să fim scriși și noi în marea Carte a vieții, ca Marele Judecător Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul iubirii, să ne răsplătească cu bucuria mântuirii și să ne primească în patria luminii veșnice, unde drepții strălucesc ca soarele și Îi înalță Sfintei Treimi cântarea Serafimilor, în vecii vecilor. Amin.

Născută și crescută în Capadocia, în Asia Mică, Sfânta Nona s-a căsătorit cu Grigorie, magistrat din orașul Nazianz. Așa cum confirmă scrierile de mai târziu ale Sfântului Grigorie de Nazians, soțul ei făcea parte dintr-o sectă ce nu îmbrățișa învățătura cea dreaptă ortodoxă. Prin răbdare și rugăciune, Nona a reușit să-l aducă pe bărbatul ei la credința ortodoxă. O credință care l-a făcut pe avocatul Grigorie să intre în clerul Sfintei Biserici, devenind episcop al orașului – slujire pe care a îndeplinit-o timp de 45 de ani. În spatele episcopului de la Nazians a stat smerită soția sa. Creșterea și educația celor 3 copii a fost altarul ei – o jertfă pe care a închinat-o Bisericii. Un dar făcut creștinătății întregi de către o femeie simplă, o mamă ce a dat Împărăției lui Dumnezeu, dar și calendarului creștin, 3 sfinți: ○ Sfânta Gorgonia (23 februarie) ○ Sfântul Cezarie (9 martie) ○ Sfântul Grigorie Teologul (prăznuit la 25 ianuarie singur, iar la 30 ianuarie – dimpreună cu Sfinții Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur). Despre mama sa, Sf. Grigorie Teologul a vorbit adeseori în scrierile sale: Într-un trup de femeie, ea avea un suflet mai bărbătesc decât al celor mai bravi bărbați. Nu se ocupa de cele lumești și materialicești, decât în măsura în care acestea puteau să fie spre înalțarea sufletului. Dezinteresându-se de farduri și toaletele femeiești, ea nu avea decât o singură grijă: să facă mai strălucitor chipul lui Dumnezeu în sufletul său. Nu socotea niciun fel de noblețe lumească, decât numai aceea că, prin credință lucrătoare, prin fapte, omul cunoaște că vine de la Dumnezeu și la Dumnezeu merge. După moartea soțului ei, în anul 374, Sf. Nona s-a îmbolnăvit, dar a suferit această ultimă încercare spre slava lui Dumnezeu. Și-a dat sufletul în mâinile Domnului în timpul slujirii dumnezeiștii Liturghii, rămânând peste veacuri drept mama care a dat Cerului și Bisericii 3 sfinți. https://t.me/Acatiste/1338

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul) O, Preacuvioase Părinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din fragedă copilărie ai mers pe calea cea sfântă a desăvârşirii şi pentru care Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu a binevoit să te proslăvească pe pământ şi în cer, te rugăm, auzi-ne pe noi, nevrednicii şi păcătoşii, care îndrăznim să venim cu toată evlavia şi umilinţa către tine, ca să te rogi Preabunului Dumnezeu, ca şi nouă să ne ajute cu mila şi cu îndurările Sale şi, prin rugăciunile tale, să mergem pe calea cea sfântă a poruncilor Lui şi din toată inima să ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila şi îndurarea lui Dumnezeu şi prin sfintele tale rugăciuni, să avem şi noi milă şi îndurare în ceasul morţii noastre şi în ziua Judecăţii de apoi. Amin.

https://t.me/VietileSfintilor/1318

O, om! O, om, ce mari răspunderi ai De tot ce faci pe lume, De tot ce spui în scris sau grai, De pilda ce la alţii dai, Căci ea mereu, spre iad sau rai Pe mulţi o să-i îndrume. Ce grijă trebuie să pui În viaţa ta, în toată, Căci gândul care-l scrii sau spui S-a dus, în veci nu-l mai aduni Şi vei culege roada lui Ori viu, ori mort odată. Ai spus o vorbă, vorba ta, Mergând din gură în gură Va-nveseli sau va-ntrista Va curăţi sau va-ntina, Rodind sămânţa pusă în ea De dragoste sau ură. Scrii un cuvânt, cuvântul scris E-un leac sau o otravă, Tu vei muri dar tot ce-ai scris Rămâne-n urmă drum deschis Spre moarte sau spre paradis, Spre-ocară sau slavă. Ai spus un cântec, versul său, Rămâne după tine Îndemn spre bine sau spre rău, Spre curăţire sau desfrâu, Lăsând în inimi rodul său De har sau de ruşine. Arăţi o cale, calea ta În urma ta nu piere, E cale bună sau e rea, Va prăbuşi sau va-nălţa, Vor merge suflete pe ea Spre cer sau spre durere. Trăieşti o viaţă, viaţa ta, E una, numai una, Oricum ar fi tu nu uita Cum ţi-o trăieşti, Vei câştiga Ori fericire pe vecie, Ori chin pe totdeauna. O, om! Ce mari răspunderi ai! Tu vei pleca din lume, Dar ce ai spus prin scris sau grai Sau laşi prin pilda care-o dai Pe mulţi, pe mulţi spre iad sau rai Mereu o să-i îndrume. Deci nu uita: Fii credincios! Cu grijă şi cu teamă Să laşi în inimi luminos, Un semn, un gând, un drum frumos Căci pentru toate, ne-ndoios, Odată vei da seamă. Ioan Iacob Hozevitul, pustnicul crescut în durere şi suferinţă care a profeţit sfârşitul lumii (detalii aici). 📖 😇 🙏 @CulturăGenerală

Un țăran și-a pierdut sapa. Gândea că i-a furat-o vecinul, așa că a început să-l urmărească. După felul cum mergea, cum vorbea, i se părea că el nu este ca toți ceilalți oameni. Era convins că vecinul este hoțul. Mai târziu și-a găsit sapa, pe care o uitase la câmp. A doua zi s-a întâlnit din nou cu vecinul și, observând cu atenție felul cum mergea și cum vorbea, nu i s-a mai părut că el ar fi hoțul. Toată viața trăim din păreri și ne înșelăm amarnic pentru că părerile noastre se bizuie pe proasta noastră înțelegere a lucrurilor. Acționăm în consecință cu înțelegerea lucrurilor. O bună înțelegere a lucrurilor ne va izbăvi de o grămadă de neplăceri. De aceea avem nevoie de duhovnic – un povățuitor sincer – care să ne arate drumul spre Hristos. Să-L avem de model pe Hristos – Acela care S-a făcut om pentru noi tocmai pentru a ne arăta unde putem ajunge cu firea noastră, cum putem dobândi deplin chipul lui Dumnezeu în noi ajungând la asemănarea cu El prin virtute! Vitamine Duhovniceşti

Sfinții Părinți spun că rugăciunea de noapte este de aur pentru că noaptea mintea se poate ruga fără gânduri și imaginații. În schimb, rugăciunea de dimineață o numesc de argint, fiindcă e amestecată cu oarecare griji și gânduri, iar cea din timpul zilei o numesc de aramă, pentru mulțimea gândurilor pământești care-i slăbesc puterea. Prin rugăciunea de pe munte, Domnul ne îndeamnă la cea mai înaltă rugăciune individuală, numită de unii Părinți rugăciunea minții și a inimii. Când grijile vieții ne înconjoară corabia inimii ca niște valuri, atunci să ne rugăm cu rugăciunea Apostolilor loviți de furtună pe mare. În aceste momente, creștinii trebuie să repete psalmii lui David, să facă rugăciuni scurte din minte și să repete cu atenție și simțire rugăciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul! Asta este cea mai înaltă rugăciune personală ortodoxă practicată de mulți sfinți și sihaștri, adică repetarea deasă, neîncetată și tainică a numelui lui Hristos. Ne spune Evanghelia că în a 4 strajă a nopții, adică pe la ora 3 în zorii zilei, a mers Domnul la ucenici, umblând pe mare ca pe uscat. Când L-au văzut de departe, de frică au strigat, adică s-au rugat, crezând că o fi vreo arătare. Așa ni se întâmplă și nouă. Când mergem noaptea singuri pe întuneric, pe cărări necunoscute și ni se pare că auzim sau vedem vreo nălucire sau animale sălbatice, facem ca ucenicii – ne rugăm, facem semnul Sfintei Cruci, zicem rugăciuni scurte și îndată scăpăm de primejdie. Domnul i-a liniștit pe Apostoli: Îndrăzniți! Eu sunt, nu vă temeți! Petru, cuprins de îndoială, s-a rugat: Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă! – Vino, i-a răspuns El. Dar pe când mergea pe valuri către Hristos, văzând vântul cel tare, s-a biruit de frică și îndoială și a început a se afunda. Atunci a strigat: Doamne, mântuiește-mă! El l-a apucat de mână și l-a mustrat: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei 14, 30-31). Vedeți urmările rugăciunii făcute cu îndoială și cu puțină credință? Oare nu așa se roagă mulți dintre noi? Doamne, dacă ești Tu cu adevărat în cer și în inima mea, ajută-mi să vin la Tine! Ajută-mi să fac minuni în numele Tău! Ajută-mi să reușesc la examene, la serviciu! Ajută-mi să-mi biruiesc vrăjmașii și-mi împlinește dorința! O rugăciune făcută cu îndoială, fără credință vie, din interes și mai mult pentru lucruri pământești nu este primită de Dumnezeu. Să fugim de rugăciunea lipsită de credință, pe care o facem numai la necaz! Să ne rugăm pentru orice avem nevoie, dar mai întâi să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, să-L lăudăm, că în veac este mila Lui și să cerem iertarea păcatelor și mântuirea, iar la urmă să cerem și cele necesare vieții, zicând facă-se voia Ta – nu voia mea – ca în Tatăl nostru. Când suntem în primejdie sau încercare să facem rugăciuni scurte, din adâncul inimii, cu lacrimi și credință. Să strigăm ca Petru, când se îneca: Doamne, mântuiește-mă, Doamne, ajută-mi, cum striga femeia cananeeancă și Doamne, miluiește-mă. Să zicem mereu Tatăl nostru, Crezul, ori rugăciunea inimii: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul! Sfântul Apostol Pavel zice: Rugați-vă neîncetat! (I Tesaloniceni 5, 17). De veți merge regulat la biserică și veți asculta cu evlavie slujbele, mai ales Sfânta Liturghie, multe daruri veți primi și de grele ispite și păcate veți fi izbăviți. De veți crește copiii în frica lui Dumnezeu și vă veți face casele locașuri de rugăciune, iar nu de ceartă, de beție și de păcate, vă va da Domnul zile îndelungate, reușită în toate cele de folos și mântuire. De veți păși pe marea vieții cu îndoială, fără credință, fără rugăciune și cărți sfinte de călăuză, fără biserică și duhovnici, fără spovedanie și împărtășanie regulată, vă veți îneca în marea păcatelor și veți pierde mântuirea. Să-L rugăm pe Domnul să ne întărească în credință și să ne dea vreme și lacrimi de pocăință, ca să strigăm și noi cu Apostolii: Mântuiește-ne, Doamne, că pierim! Amin. Sfântul Cleopa Ilie Partea 2 din 2 @Ortodoxie ☦