PROFEȚII ORTODOXE ☦️

Profețiile Stareței Maria „Războaiele din Orientul Mijlociu vor continua...musulmanii vor încerca să se unească, dacă fac această greșeală și se unesc, se va întâmpla un mare rău...se vor uni împotriva creștinismului...războiul va fi religios, va fi vară, atât de mulți oameni vor fi uciși încât nu vor avea timp să-i îngroape” pp. 2-3 https://tribonio.blogspot.com/2018/09/blog-post_32.html 7 AUGUST 2026 Acordul Comun de Apărare de la Mecca , semnat pe 7 august 2026 , este o alianță trilaterală istorică de apărare între Turcia, Arabia Saudită și Pakistan . Acordul a fost semnat în orașul sfânt Mecca de președintele turc Recep Tayyip Erdogan, prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman și prim-ministrul pakistanez Shehbaz Sharif, schimbând radical echilibrul de securitate din Orientul Mijlociu. DOMNUL a strigat: „Astăzi începe al Treilea Război Mondial”..."

☦ Ieromonahul Alexei (Marinin) 1892 – 1961 Russia 🇷🇺 Un părinte ascet, om cu o viață duhovnicească înaltă, mărturisitor al credinței, care a petrecut în total 18 ani în lagărele și închisorile sovietice. El a profețit în anii 1940 și 1950 că „vor veni vremuri când femeile vor merge pe stradă cu părul desfăcut și vor fuma, că în fiecare casă vor fi icoane vorbitoare”. Că ultimul război al Rusiei va fi cu China. În zilele de pe urmă va fi lipsă de apă potabilă și secete teribile.

Pentru a ne risipi temerile, părintele Efrem oferă o imagine simplă și uimitoare: dacă doar o singură ceată îngeresc căzută, transformat în demoni, este capabil să provoace atâta rău, imaginați-vă ce putere și ajutor colosal ne aduc celelalte nouă cete îngerești, credincioase lui Dumnezeu. Părintele împărtășește propria sa revelație duhovnicească, în care L-a contemplat pe Hristos pe tron, pe Preasfânta Maică a Domnului și oștirile nenumărate de îngeri și sfinți. Toți au rămas nemișcați, așteptând semnul Dumnezeiesc, gata să vină în orice moment în ajutorul omenirii în noile încercări. Tot ce ni se cere este să ne umplem zilnic inima cu Hristos prin rugăciune și Sfintele taine. Tocmai această legătură vie ne întărește credința și ne face invincibili în fața oricăror furtuni pământești. „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: de ce îmi va face omul?” — Psaltirea 117:6 Această încredere a psalmistului David este în acord cu moștenirea duhovnicească a Părintelui Efrem. Nu trebuie să cedăm descurajării, căci în spatele fiecărui credincios se află o oaste cerească invincibilă, iar Preasfânta Maică a Domnului se roagă neîncetat la tronul Fiului Său, cerând pentru noi putere și bucurie duhovnicească. În loc să ne alimentăm frica cu gânduri neliniștitoare, trebuie să ne întărim în credință și optimism. Când Hristos trăiește înlăuntrul nostru, circumstanțele exterioare își pierd puterea înspăimântătoare, iar noi găsim un teren ferm sub picioare, știind că ultimul cuvânt îi revine întotdeauna lui Dumnezeu

☦ Cuviosul Efrem din Arizona. „Nu vă temeți de nimic — avem de partea noastră cele nouă cete îngerești” Aceste cuvinte ale marelui ascet al zilelor noastre, părintele Efrem din Arizona, se adresează tuturor celor care simt astăzi neliniște în fața viitoarelor tulburări mondiale. Într-adevăr, simțim intuitiv apropierea unor vremuri grele și vedem zilnic confirmarea acestui lucru în știri. Din cauza acestei temeri, oamenii caută adesea refugiu în biserici și mănăstiri. Cu toate acestea, parintele ne reamintește: frica nu trebuie să-și găsească loc în inima unui creștin. Credința noastră nu ne îndeamnă la panică, ci la luciditate duhovnicească și la o încredere profundă în ocrotirea cerească, care depășește nemăsurat orice forță a răului. ⬇️

„O minte dependentă de știri este o minte rătăcită. Ea sare de la o știre la alta, de la o tragedie la alta, și, în final, nu mai are putere pentru pocăință. Taie această curiozitate odată pentru totdeauna. Fie ca întreaga lume să moară pentru tine, și tu să mori pentru lume, pentru a învia împreună cu Hristos în tăcere.” ☦ Sfântul Iosif Isihastul

„Vor veni vremuri când la televizor și în ziare se vor spune lucruri care îi vor face pe cei slabi de inimă să moară de frică. Nu vă uitați și nu ascultați aceste știri, copilașilor. Toate acestea sunt sperietori diavolești, menite să vă răpească credința. Creștinul trebuie să știe o singură veste: Hristos a Inviat!” ☦️ Sfântul Laurentie din Cernigov.

„Nu vă concentrați asupra răului, nu vă cufundați în vești sumbre și previziuni despre războaie și catastrofe. Cel care privește neîncetat întunericul devine el însuși întunecat. Priviți-L pe Hristos, umpleți-vă sufletul cu Lumina Sa, și atunci tot haosul exterior vi se va părea doar un fum ușor, care va dispărea în curând”. ☦️ Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul:

Televizorul favorizează apariția bolilor nervoase și psihice. Capacitățile psihicului uman nu sunt nelimitate. În fața televizorului, omul primește în câteva ore atâtea impresii câte primea înainte într-o lună. Sistemul nervos al omului se uzează, neputând suporta o tensiune excesivă, și, ca și cum s-ar apăra, se îmbolnăvește. ☦ Arhimandritul Rafail (Karelin)

Mândria se recunoaște după roadele sale: mânia, ipocrizia, supărarea, ura, invidia, răspunsurile obraznice, încăpățânarea, neascultarea și rădăcina calomniei... Am uitat încă o trăsătură a mândriei: ea este un judecător sever al slăbiciunilor altora. ☦ Schiegumenul Ioan (Alekseev)

OBOSEALA CRONICĂ A SUFLETULUI „Omenirea contemporană suferă de o boală gravă, pe care am putea-o numi, în mod convențional, «oboseala cronică a sufletului»... Omul este nefericit, obosit de viață, trăiește din inerție; îi pare că rătăcește printr-o vale lunară moartă, fără să știe încotro și de ce”. Uitând de izvorul duhovnicesc al puterilor, omul contemporan își epuizează rapid resursele interioare. Oboseala sufletească nu se vindecă nici prin odihnă, nici prin distracții exterioare — ea dispare doar atunci când sufletul, prin rugăciune și credință, se întoarce la Creatorul său și redescoperă sensul existenței. ☦ Arhimandritul Rafail Karelin

Un ieromonah, dorind să se spovedească la părintele Savva, a scris pe o foaie de hârtie păcatele pe care și le amintea; printre ele se aflau și unele grave. Părintele a luat foaia și un creion și a început să citească. Prin expresia feței, el amintea de un medic care ascultă cu atenție și concentrare pe bolnav, pentru a-i diagnostica boala. Citea încet și concentrat, parcă cântărind fiecare păcat în palma mâinii sale. Prin spovedanie, parcă se străduia să vadă sufletul omului, calea sa duhovnicească și viața interioară ascunsă și să determine cauzele păcatelor săvârșite. Deodată s-a ridicat și, cu o mișcare bruscă a creionului, a subliniat o frază, apoi i-a înapoiat foaia ieromonahului: acesta scrisese cum, din teamă față de om, își înșelase conștiința. Părintele Savva a spus: „Fii atent la asta, frica este unul dintre cele mai grele păcate; ea este cauza multor alte păcate și căderi, căci în timpul persecuțiilor oamenii, din cauza fricii, s-au lepădat de Hristos. În Apocalipsa este scris că cei fricoși nu se vor mântui și nu vor intra în Ierusalimul Ceresc 15. Străduiește-te să-l stârpești pe acest păcat din inima ta”. Apoi a adăugat: „Lasă această foaie, o voi arde”. Ieromonahului i s-a povestit ulterior că scrisorile cu mărturisiri pe care i le trimiteau copiii duhovnicești, părintele Savva le ardea cu o rugăciune deosebită în chilia sa. El spunea că unele foi ardeau cu greu, iar altele lăsau un miros urât. Ieromonahul se întorcea de la părintele Savva cu un sentiment de bucurie și cu senzația că păcatele sale ardeau într-o flacără invizibilă. ☦ Schiegumenul Savva Ostapenco

Odată l-am întrebat:pe schiegumenul Savva: „Care este cea mai periculoasă patimă și care este cel mai distrugător păcat?”. El mi-a răspuns: „Lașitatea și frica. Un astfel de om duce mereu o viață dublă, falsă; nu poate duce o faptă bună până la capăt, este mereu viclean și, parcă, se furișează printre oameni. Cel fricos are sufletul strâmb; dacă nu învinge această patimă din sine, atunci, fără să-și dea seama, sub influența fricii, poate deveni un apostat și un trădător”. Când l-am întrebat: „Și cum să depășim această patimă?”, el a răspuns: „Depășește-o în lucrurile mici, nu te încrede în oameni, inclusiv în tine însuți, ci pune-ți nădejdea în Dumnezeu. Frica de Dumnezeu distruge orice altă frică”. Apoi a spus: „Roagă-te Maicii Domnului. Ea este Conducătoarea noastră Alesă”. ⬇️

FĂRĂ DRAGOSTE... * OBLIGAȚIA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să se enerveze cu ușurință. * RESPONSABILITATEA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om GROSOLAN. * DREPTATEA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie CRUD. * ADEVĂRUL FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să caute „nod în papură”. * EDUCAȚIA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie FĂȚARNIC. * INTELIGENȚA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie VICLEAN. * AMABILITATEA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie PREFĂCUT. * COMPETENȚA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să devină ÎNDĂRĂTNIC. * CINSTEA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să ajungă ÎNGÂMFAT. * PUTEREA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie un CRUD TIRAN. * BOGĂȚIA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să devină FOARTE LACOM. * CREDINȚA FĂRĂ DRAGOSTE îl face pe om să fie FANATIC. Sunt trei virtuți care aduc întotdeauna LUMINA LUI HRISTOS ÎN SUFLETUL ȘI ÎN INIMA TA: 1. Să nu vezi răul la niciun om; 2. Să faci bine celor ce-ți fac rău; 3. Să rabzi fără tulburare tot ce ți se întâmplă. ☦ SFÂNTUL IOAN IACOB HOZEVITUL

Se vor vinde unii pe alții! Răutatea în lume va fi de nesuportat! Frica de Dumnezeu se va împuțina. Vom trăi timpurile cele de pe urmă. Habar nu aveți ce greutate veți avea! Habar nu avem ce ne așteaptă pe noi și pe copiii noștri. Pe copiii noștri, aceste timpuri îi vor prinde nepregătiți să le înfrunte, pentru că părinții din ziua de astăzi nu-și mai educă copiii în frică de Dumnezeu și rușinea de oameni. Din cauza aceasta vor cădea victime multor răutăți! Mamelor, nu vă mai lăsați copiii în voia lor și să-i ia valul acestui desfrânat veac. Veți plânge veșnic, că nu v-ați mântuit copiii și i-ați făcut fii ai ghenei! Nu vă interesează! Dacă lumea s-ar întoarce de la răutate, de la păcat și necredință, aceste timpuri nu ar veni acum și nu am fi noi cei care le-am trăi. ☦ Părintele Ilarion Argatu

Vin vremuri grele pentru că s-a împuținat credința. Din cauza sărăciei, oamenii își vor vinde sufletul pentru hrană și îmbrăcăminte. Lumea se va înrăi, va dispărea dragostea și mila dintre oameni. Se vor contopi preoții cu mirenii și nu va mai fi cine să conducă pe credincioși. Credincioșii vor rătăci pentru că nu vor mai găsi nici păstorul și nici calea. Va conduce banul și interesul de a câștiga averi. Nu va mai avea nimeni milă și grijă de sufletele credincioșilor. Totul se va reduce la o simplă afacere. Nu vor mai pu ne preț pe mântuire, credință, frică de Dumnezeu, datorie, obligație, răspundere și conștiință, ci pe bani. ⬇️

Este de înțeles de ce suferă păcătoșii: comportamentul greșit. Dar de ce suferă cei drepți? De ce un Dumnezeu iubitor îi provoacă la suferințe? Pentru că în aceasta se află un imens sens duhovnicesc. Așa cum spune apostolul: „Suferințele îl fac pe om mai iscusit” (Rom. 5:3-4). Omul care nu cunoaște suferințele este un om ușuratic. Monahul care nu cunoaște suferințele este un om sărac, el devine nebun. Așa lucrează Dumnezeu. ☦ Starețul Serghei Baranov.

O viață ușoară strică sufletul Dumnezeu este Iubire. Și, s-ar părea că, dacă am trăi conform acestor stereotipuri ale iubirii, ar trebui ca tot timpul, în fiecare zi, soarele să strălucească deasupra noastră, să sufle o briză ușoară, păsările să ciripească, iar relațiile noastre cu cei din jur să fie armonioase și pașnice. Dar, scuzați-mă, asta este o psichiatrie. Uitați-vă cât de des Domnul ne trimite provocări. Uneori acestea sunt extreme — sub forma războiului, a cataclismelor. Oare nu există iubirea lui Dumnezeu în război, iar în cataclisme — Pronia lui Dumnezeu? Dumnezeu este pretutindeni. Poate că celor care nu frecventează biserica le trimite provocări pentru ca aceștia să se cutremure și, prin aceasta, să înceapă să se gândească la El. ⬇️

Mi-e foarte frică, părinte, de starea generală pe care o trăim cu toții. Ce aveți să ne spuneți? – Vă răspund așa: „Dumnezeu ne iubește foarte mult, ne are în mintea Lui în fiecare clipă și ne ocrotește. Trebuie să înțelegem acest lucru și să nu ne fie frică de nimic!“ În sufletul care este îndrăgostit de Hristos nu poate intra diavolul. În sufletul în care tot locul este ocupat de Hristos nu poate să intre și să locuiască diavolul, oricât ar încerca, deoarece nu încape, nu există loc liber pentru el. În acest fel, vom putea să trăim adevărata viață creștină. Să fim întru toate smeriți: în gândire, în cuvinte și în comportament. Cel smerit crede că toate depind de Hristos și că Hristos îi dă harul Său, și astfel merge înainte. ☦ Sfântul Porfirie Kavsokalivitu.

Dacă un om, aflat în necurăția și duhoarea acestui păcat, va dori să se dedice rugăciunii lăuntrice a lui Iisus, atunci diferența dintre sfințenia numelui lui Dumnezeu și starea sa va fi atât de mare, încât ar putea cădea în nebunie și delir Cu toate acestea, există încă un domeniu vast al desfrânării mentale – literatura lumească, îmbibată de patimi și de un miros subtil de putreziciune. A citi literatură lumească înseamnă a empatiza cu patimile altora. În suflet, în acest moment, ca pe un ecran, trebuie să se reflecte stările ucigașilor, ale desfrânaților, ale îndrăgostiților, ale jucătorilor și așa mai departe. Citind literatura lumească, omul parcă își scarpină vechea rană, iar aceasta nu se poate vindeca. O influență și mai dăunătoare o exercită televizorul. Este o caracatiță care cuprinde cu tentaculele sale sufletul omului și îi suge sângele. Este un loc al desfrânării pe care omul l-a deschis în propria sa casă. Este o hipnoză, în timpul căreia diavolul își introduce programul în subconștientul omului. Dacă înainte se mergea la teatru de câteva ori pe an, acum se uită la televizor câteva ore pe zi. Un monah care are un televizor în chilia sa devine un trădător al jurămintelor sale și al însăși esenței vieții monahale, ca renunțare la lume. Când în casă se sparge o conductă de canalizare și noroiul curge pe podea, numai un nebun ar invita în casa sa un oaspete de seamă, fără să observe acest lucru și fără să astupe conducta. Oaspetele s-ar simți jignit de o astfel de invitație, iar aici omul Îl cheamă pe Domnul în sufletul său, fără să înceteze să-l pângărească cu imagini ale păcatului”. ☦ Arhimandritul Rafail (Karelin)

☦ Arhimandritul Rafail (Karelin) Ieromonahul a întrebat: „Ce este deosebit de dăunător pentru rugăciunea lui Iisus?”. Starețul a răspuns : „Primul vrăjmaș – este mândria. În inima celui mândru este scris propriul său nume, iar el nu vrea să-l schimbe cu numele lui Dumnezeu. Al doilea vrăjmaș este desfrânarea. Rugăciunea este unirea sufletului cu Dumnezeu, iar sufletul desfrânatului se află în desfrâu. Chiar dacă se pocăiește, este periculos pentru el să înceapă imediat rugăciunea lui Iisus, la fel cum este periculos să mergi pe grinzile unei case în construcție după o beție. Părinții duhovnici sfătuiesc să o înlocuiască pentru o vreme cu citirea Psaltirii, cu Canonul de pocăință și a rugăciunii vameșului. Desfrânatului, la fel ca celui posedat, îi este greu să stea în biserică; el vrea să fugă de acolo. ⬇️